stuff

Generosity Day!

Hi guys! I just found out about this beautiful initiative and I think we all should follow it:)

It’s a great opportunity to do something nice to people around us. There are so many people we can help, even with a good advice. Or we could do something for our environment, or for some animals shelters.

I will definitely be part of this initiative and I will try to make this day a beautiful one from someone:)

I hope you’ll do the same!

Below you can find some informations about the initiative.

„Help us to reboot Valentine’s Day as Generosity Day.

This site is to bring together a team of volunteers to help Sasha, Maria and the other originators of the idea to help inject the goodness of „Generosity Day” into the minds of millions!

We’re dreaming big! We’d like to reach over Five Million people. And we hope that one in five, or one million people, will offer the world an act of generosity on February 14th.

Each act is a tiny opening of our hearts to people we dont know – and that’s a beautiful thing.

So let’s make it happen!

We need you!

After you learn more about the history of Generosity Day and How we plan to reach 5 million people, we need your help to make it happen!

We’re looking for:

People to help evangelize and spread the word!

We need hundreds of bloggers and hundreds of organisations who will help spread the word about Generosity Day. And each of us has hundreds of friends in our network that we can share this with.  We’re also looking for Local Media Ambassadors in cities across the US and around the world.

People to help manage the project!

We’re looking for people to help develop and manage the social media, local media, national media, and organization components of the project.

People to help create the content!

We want to create a website and a series of images/videos/animations that will make the rebooting of Valentine’s day funny, memorable and something people will act on. We need creative help to make this happen!

And everyone can help design the whole campaign!

We’re looking for suggestions for the campaign as a whole, and we’re sure this community will have some great ideas!

Join us!”

Source: http://www.spreadgenerosityday.com/about

ganduri...

Romanica noastra

De ce, de fiecare data cand incerc sa scriu ceva frumos de tara asta, dau numai peste prosti?Stiu ca am mai scris despre asta, dar cred ca trebuie sa fim realisti si sa acceptam ca in tara asta oamenii frumosi, educati, cu bun simt sunt tot mai putini. 

Romani plecati in strainatate la munca sunt multi, dar putini sunt cei care nu vin in tara cu niste impresii de zici ca ar fi milionari. Nu va inteleg, fratilor. Trebuie neaparat sa veniti cu niste fite si sa va credeti buricul pamantului?Da, inteleg, salariile sunt mari acolo, veniti imbracati cu haine de la  „guci” si „sanel”, si va luati si niste tricouri/curele care sa scoata lucrul asta in evidenta, dar macar fiti si voi discreti in comportament. Nu cred ca, dupa 2-3 ani prin Italia, Spania sau pe unde mai sunteti plecati, uitati cum se zice la salut, sa fim seriosi acum. De ce trebuie sa va dati in spectacol, sa va laudati ca aveti nu stiu cati bani, sau ca v-ati luat nu stiu ce telefon/haine? Si va mai vad si cu fitele alea gen „tu cine mai esti ma, ca eu sunt peste tine, sunt mai destept ca tine”. Cunosc specimene, ca tot romanul decent, pe care ma prefac ca nu le vad pe strada cand se intorc acasa. Si nu pentru ca nu as putea sa le fac fata, ci pentru ca mi-e frica, sincer, sa nu ma faca naiba de ras cu toate fitele si impresiile pe care si le-au luat. Asa mai sunt unii care isi cheltuiesc toti banii pe bautura si pe scos tovarasii in oras, ca doar trebuie sa se laude cu avutiile lor, si ei saracii cheltuiesc mai mult decat au. Si intr-un an de zile nu ai reusit sa strangi nimic, in conditiile in care ai 2-3000 euro salariu, si din astia iti mai raman 2000 sa faci ce vrei cu ei. Dar normal ca bautura si tigarile costa, nu ai o casa a ta, dar scoti tot poporul la o bere cand vii. Nu va inteleg, sincer. Cred ca dintre toate cunostintele care lucreaza in afara, 4 sunt cei care merita tot respectul meu, 3 dintre ei fiind frati, niste „bad boys” in tinerete, dar care s-au maturizat si au devenit oameni decenti. Am un prieten care lucreaza de 10 ani in afara si cand vine acasa isi ia haine de mii de euro, si cheltuie mult, dar care si-a facut o casa, isi intretine familia, a ramas la fel de decent si cu bun simt ca inainte. Si castiga mult mai bine decat specimenele descrise mai sus. De ce nu puteti sa luati exemplu de la astfel de persoane?Cred ca peste 50% dintre romani urmeaza doar exemplele proaste din jur. Daca apare unul si spune o prostie la TV, imediat o auzi pe strada, pe net, prin licee. Si te mai miri ca elevii de liceu nu stiu cine este Eminescu. Pentru ei e mai important cine e Cruduta sau Draguseanca, niste papusi gonflabile. 

Intr-o zi ma uitam pe MTV si am vazut clipurile lui Beyonce – Best thing I never had si Dance for you, dupa care a urmat clipul d-soarei Ruby :)) =)) Curioasa, am urmarit tot clipul, si asta pentru ca peste tot numai de Stinge lumina m**** se vorbea. Mda, vreti sa va spun reactia mea? „Doamne, in ce tara traiesc!!!” Nu sunt perfecta, si o spun cu cea mai mare sinceritate. Nu am nimic cu cei carora le plac astfel de piese/persoane, dar ewww. Mereu am mers pe principiul ca nu trebuie sa imi pese ce fac ceilalti, sau cum prefera ei sa iasa in evidenta, cum se imbraca, dar aia a fost prea de tot. La noi, chiar daca o piesa e draguta, clipul e stricat din start pentru ca vezi numai astfel de persoane, dezbracate si siliconate. Nu am mai vazut de mult un clip romanesc decent. Pana si Loredana, care nu mai are nevoie de nicio prezentare, a cam exagerat in clipul ala.

Repet, astea sunt pur si simplu parerile mele personale, sper sa nu le ia nimeni personal 😀

Nu imi ramane decat sa ma gandesc la cuvintele lui Dalai Lama: ‎”…No matter what is happening…No matter what it going on around you…Never give up!” si sa incerc sa ii urmez sfatul:))

stuff

Uratul!

O povestioara trista din care am invatat multe. Sper sa aiba acelasi efect si asupra voastra!

Fiecare locuitor al blocului unde trăiam, ştia pe cât de respingător era Urâtul. Motanul, care locuia în curtea casei. Şi chiar era foarte urâcios. El preţuia trei lucruri în această lume: lupta, resturile de mâncare, cu care se mai înâmpla să fie hrănit, şi să zicem aşa – dragostea. Combinaţia dintre aceste lucruri, şi lipsa unui adăpost a lăsat urme grave pe întreg corpul său. Pentru început, el avea doar un singur ochi, iar în locul celuilat era o gaură neagră. Pe aceeaşi parte a corpului îi lipsea şi o ureche, iar piciorul stâng i-a fost rupt şi nefiind tratat, oasele I s-au unit sub un unghi incredibil, dând impresia că motanul mereu vrea să se întoarcă de la cel ce se apropia. Nu mai avea nici coadă, existând doar un mic ciot, care mereu era într-o continuie mişcare …

Dacă nu ar fi existat mulţimea de răni şi de cruste galbene care îi acoperea capul şi umerii, Urâtul ar fi putut descris ca un pisoi de culoare gri închis. Cine nu îl privea măcar şi o singură dată îi apărea aceeaşi reacţie: oare de unde a apărut o fiinţă atât de urâtă? Tuturor copiilor le era strict interzis să-l atingă. Adulţii aruncau cu pietre în el. Sau îl udau cu furtun, când acesta încerca să intre în casă, îi puteau strivi cu uşa laba, ca să nu-I mai apară nici măcar intenţia de a pătrunde în bloc.

Urâtul, reacţiona mereu în acelaşi mod. Dacă era udat din furtun – răbda până chinuitorii lui se plictiseau de aceasă distracţie. Dacă aruncau în el cu diverse lucruri – el se gudura la picioarele celui ce îl chinuia, de parcă cerându-i iertare. Când vedea copiii, el alerga la ei şi îşi freca capul de mîinile lor, cerşindu-le măcar puţină afecţiune. Iar dacă cineva totuşi îl lua în braţe, el imediat începea să-i sugă un colţişor al cămaşei sau orice altceva, la ce putea ajunge.

Într-o zi Urâtul a încercat să se împrietenească cu câinii vecinilor. Ca urmare a fost muşcat rău de tot. De la fereastra mea am auzit strigătele sale disperate şi m-am grabit în ajutorul lui. Când am ajunds la el, bietul motan abea de mai dădea semne de viaţă, prezentând un ghem plin de suferinţă. Spatele , picioarele, partea din spate a corpului, toate şi-au pierdut complet forma lor iniţială. Trista sa viaţă era pe sfârşite. Urma unei lacrimi îi rămase pe frunte. Luându-l în braţe şi îndeptându-mă spre casă, abea de-I mai desluşeam respiraţia. Îmi era grozav de frică că cu orice mişcare îi puteam provoca şi mai multă suferinţă. Iar el între timp încerca să sugă urechea mea.

L-am îmbrăţişat încetişor, iar el a atins cu capul palma mea, ochiul lui de aur s-a întors spre mine, şi am auzit cum începu să toarcă. Chiar şi suportând o durere îngrozitoare, motanul îmi cerea doar atât – puţină afecţiune! Şi în acel moment am înţeles că am de-a face cu cea mai iubitoare creatură pe care am întâlnit-o în viaţa mea. Cea mai iubitoare şi cea mai frumoasă. Nicicând nici nu ar fi încercat să mâ zgârâie sau muşte. El doar mă privea cu o adâncă convingere că eu îi voi putea micşora suferinţa.

Urâtul a murit în braţele mele încă înainte de a mă întoarce în casă. Am stat mult ţinându-l pe genunchi. Mai târziu, am meditat mult la faptul cum o biată fiinţă mi-a putut schimba întreaga închipuire despre puterea de spirit, şi dragostea necondiţionată şi adevărată. Urâtul, mi-a relatat despre compasiune mai mult, decât zeci de cărţi, cursuri şi conversaţii. Şi eu îi voi mereu recunoscător pentru aceasta.

El avea mutilat trupul, iar la mine era sufletul grav rănit. A venit şi pentru mine timpul să învăţ dragostea adevărată. Să–i dai aproapelui tău totul, fâră a cere ceva în schimb.

Majoritatea îşi doresc să devie mai bogaţi, mai frumoşi şi mai iubiţi. Iar eu voi tinde mereu să fiu acel Urât, întâlnit cândva.

O istorioară, autorul căreia este necunoscut, dar care ar putea fi de folos tuturor, care vor vrea să înveţe ceva din ea.

Sursa: https://www.facebook.com/pages/Manastirea-Prislop/103474366398525

ganduri...

Changes….

i_want_a_love_that-99964I need to do something with my life and I need to change my priorities. Drastic decision, right? Well, this is something that just came in my head, like 10 minutes ago, watching a TV show. Yeah, a TV show can do that to me. I’m a strange girl somethimes:))

I’ve always been the type of girl that does normal things, nothing extravagant or unusual. I did my best to be seen like a regular girl, not to draw attention to myself. In highschool I wasn’t the popular type, like those mean girls you see in movies. I was popular, but in my way, because I was the kind of girl who would help everyone, who get along with everyone.

Now, at this age I realize something was missing in my life. I was a good girl, I always did the right thing, but now I just realize that this was partially wrong.

You know what they say: „Good girls love bad boys”. This is sooo true:)) I always loved this type of boys. But I  focused on my career and I missed all the things I really wanted. Probably because I was listening to my parents and let them direct my life.

Yeah, even if you think this is not the type of thinking a girl my age can have, I do have it and I can’t change it. And even if you criticize me, I don’t care. I am who I am and I will never change for anyone.

I want a love that consumes me and make me feel things I never felt before, I need a love that takes me to the limit and make me live an intense life.

Now, I feel I let life pass by me. I want to be important for someone, to know that that someone can’t live without me. It’s that to much to ask?!:)

ganduri...

M-am gandit in ultimele saptamani sa scriu ceva frumos de Romania. Dar nu am gasit nimic. Poate nu mai vad eu bine sau poate nu am dat peste ceva care sa ma faca sa spun: „Wow, tara asta are si partile ei bune”, si aici ma refer la oameni, societate, in niciun caz nu ma gandesc la locuri.

Imi este rusine ca traiesc intr-o tara in care nu puteti sa acceptati modul de viata sau dorintele altcuiva. Si da, ma refer la voi, cei care ati huiduit la inmormantarea lui Sergiu Nicolaescu. Eu cred ca, o data ce imbatranesti, iti pierzi mintile. Astfel nu imi explic manifestatiile de la Cercul Militar si tot tam-tam-ul creat pe seama mortii marelui regizor. Da, a fost un MARE REGIZOR, care ne-a reprezentat tara atat de frumos in toata lumea. Fratilor, daca el a vrut sa fie incinerat si nu a vrut sa ii fie vazut trupul neinsufletit, ce dracu aveti voi cu el? Orice ar fi, ca il inmormantau crestineste sau ca i-au incinerat trupul, tot aia e. Sau ce, atunci cand te duci sa aprinzi o lumanare sau sa ii pui o floare la mormant, el este acolo? Nu, nu este. Este doar partea fizica a lui, sufletul nu mai este acolo. Si va mai dati mari crestini, cu bisericile voastre cu tot. Sunt o persoana credincioasa, cred cu tarie in Dumnezeu si in viata de apoi, dar am ajuns la concluzia ca preotii sunt niste escroci care nu fac decat sa ceara bani pentru absolut orice. Sa nu va prind ca imi spuneti ca este corect sa dai bani sa iti botezi copilul sau sa te casatoresti religios. Bullshit, asa ceva ar trebui interzis. Sau nu ati vazut profitul pe care il au bisericile an de an. Lasati-ma, ca am vazut preoti care injura de mama focului, care isi inseala sotiile si care le agreseaza fizic si verbal. Astia sunt trimisii lui Dumnezeu?! Inainte aveam incredere in preoti dar de cand am vazut atatea cazuri cu preoti „pacatosi” (ca sa fiu draguta) nimeni nu ma mai poate convinge sa am incredere in vreunul. Poate doar in aceia care traiesc in manastiri sau schituri, izolati de restul lumii. Si nici aia nu ma mai prea conving. Motivul pentru care mai merg la biserica este pentru ca atunci ma simt apropiata mai mult de El, simte o anume liniste. Nu am fost o persoana religioasa, ca sa mearga zi de zi la biserica, la manastiri sau la moastele nu stiu carui Sfant. Asta ma face o pacatoasa?! Eu zic ca nu. Credinta o porti in suflet, nu o arati prin numarul de vizite la biserica. Nu trebuie sa te lauzi ca eu am donat nu stiu cat, ca ma fost la biserica X sau Y, ca am facut lucrul ala pentru aproapele meu. Trebuie sa pastrezi asta doar pentru tine, nu trebuie sa te lauzi sa afle tot poporul. Am prins o discutie intre Oreste si un preot si, mai marele bisericii, critica dur decizia lui Sergiu Nicolaescu de a fi incinerat. Dar cand a fost intrebat de Oreste daca i se pare corect sa fie taxati toti oameni care vor sa se casatoreasca sau sa isi boteze copii, a ramas fara cuvinte. Normal, ca doar de unde sa isi cumpere ei masinutele alea care sa ii duca peste tot in tara. Ca na, nu este posibil sa mearga cu transportul in comun sau cu o masina normala, trebuie sa fie masini de lux, sa stea oameni comfortabil.

Asa ca, va rog, mai lasati-ma in pace cu toata harababura asta ca m-am saturat sa va aud prin metrou sau ratb cat de saraci/ bolnavi/amarati sunteti voi.

Si ne mai intrebam de ce la americani, englezi, germani etc este mai bine si la noi este atat de greu. De aia, pentru ca traim intr-o tara cu oameni rai, egoisti, lenesi, care sunt in stare sa iti dea cu ceva in cap daca nu esti de acord cu principiile lor.

M-am saturat de tara asta, imi este sila sa traiesc aici. Daca as putea, maine as pleca cat mai departe si nu m-as mai intoarce niciodata. As uita de tot, cu toate ca imi iubesc tara atat de mult, insa urasc oameni care traiesc aici, ma rog, o parte din ei. Ca mai sunt si cateva exceptii.

Dure cuvinte, nu? Stiu, si credeti-ma ca ma doare sa le spun, este foarte greu si foarte trist sa gandesti asta despre propria tara. Insa, nu mai trebuie sa ignoram adevarul. Si, ne place sau nu, asta este purul adevar. Si aici ma refer la omeni, la romani, nu la locuri, munti, ape, rauri etc. , pe care in astfel de momente le vad ca pe niste fiinte, care s-au saturat si ele de noi, cei care le populam sau le poluam, le distrugem zi de zi.

Poate am mai avea o speranta daca am invata sa fim mai putin egoisti, sa ajutam pe cineva fara sa cerem ceva in schimb, daca am accepta pe fiecare asa cum este, daca, in loc sa ne plangem, am face ceva sa schimbam mentalitatea asta de roman, sa ne ajutam intre noi si sa facem tot posibilul sa cream o Romanie mai frumoasa, mai pozitiva si mai unita. Daca…

ganduri...

Those days, old friends!

Image

Yeah, apparently, my mood is changing everyday:))

Don’t get me wrong, I’m really happy right now, but I can’t stop missing how things used to be in high school. I started watching a teen TV show ( I know, I’m crazy; but it’s a good show for teens and you can learn from it) who remainds me of high school, of how simple life used to be. No responsabilities, no problems, the world was mine. I miss so much those days when I could wear just a pair of jeans, a t-shirt and a sweater.

I had so many dreams, hopes and plans. I didn’t know life can be a bitch, sorry for the language:D

Everything I thought and hoped scattered in a second. I guess being at a college that  I hated was one of the reasons :D.

It’s true, high school is the best part of your life, or at least mine was. I miss going to the pool with my friends, I miss the trips we made together and the grills where we played soccer, high school celebrations. Basically, I miss the feelings I had then, I miss hanging out with my friends.

Well, It’s been 6 years since high school and things aren’t the same with some of them. My closest friends were 4 girls and 6 guys:) And I was like their little sister, they protect me from anybody. You know, guys can be more reliable than girls and probably that’s why I get along better with them. Even if, when I go home I go out with them, things aren’t the same. We are just friends, former colleagues, we grew apart from each other.

This isn’t anyone’s fault, it’s just life, you know?!

ganduri...

Pretty little things!

I love that there are only two months left before spring and before my birthday and March, April and May are my favorite months of the year. Here, in Romania, it snows until the end of February and it’s just so good that with March all the nature is changing. The birds are returning and the flowers, I love those flowers I see in the markets, the colour and the perfume. It feels like the Earth revives and everything is beautiful, full of lights. Oh Gosh, I can’t wait until then. Maybe I feel this because I was born on March, 25 and probably I am more connected with this period of the year. Anyway, I love this feeling and I don’t know why but I never felt like this before. I feel more optimistic and happier.

I’m pretty sure this year will be the best year of my life:)