ganduri...

O metafora a lucrurilor esentiale!

Ce conteaza cel mai mult in viata pentru voi?Familia, prietenii, educatia, banii, statutul social? Consider ca pentru a avea viata pe care ti-o doresti trebuie sa stii de la inceput ce este cel mai important pentru tine si trebuie sa iti stabilesti clar prioritatile. Trebuie sa stii ce compromisuri esti capabil sa faci, la ce anume va trebui sa renunti, totul depinde de tine, esti singurul care poate sa aleaga pentru tine. Nu conteaza ce iti spun ceilalti, nu conteaza ce fac ceilalti, trebuie sa te gandesti doar la propria persoana. Unii isi doresc o familie, copii, o viata linistita. Altii isi doresc o cariera, un statut social, o conditie materiala foarte buna.

Putem sa le combinam pe amandoua sau trebuie sa alegem una dintre variante? Este greu de raspuns, pentru ca sunt persoane care le imbina perfect pe amandoua, si persoane care au trebuit sa renunte la una dintre ele. Care este diferenta dintre cele doua categorii? Poate unii au facut compromisuri mai mari, sau poate asta a fost decizia lor, asta au vrut de la inceput. Depinde de fiecare in parte, de ceea ce este cel mai important pentru ei.

M-am confruntat pana acum cu prejudecatile celor din jur, cu ideea aceea preconceputa de la tara ca trebuie neaparat sa ma casatoresc si sa am copii. Sa stau acasa la cratita, sa fiu dependenta de viata de familie ( da, exista astfel de persoane si in 2013:D). Si daca nu vreau sa fac asta?! Da, imi doresc o familie si copii, insa pe primul plan se afla cariera mea, mi-am stabilit prioritatile de foarte mult timp. Nu tin cont de parerea celor din jur, nu cand este vorba de viata mea. Mi se pare amuzant, insa ma regasesc in totalitate in cuvintele ce urmeaza: ‎”Oh, I’m sorry. I didn’t realize you were an expert on my life and how I should live it. Please continue while I take notes.

Nu vreau ca peste cativa ani sa regret ca nu am facut ceea ce am simtit si ca i-am lasat pe altii sa imi dicteze viata. Nu vreau sa devin o femeie dura, pentru care conteaza doar banii si statutul social, dar nu vreau nici sa am o viata monotona, sa depind de un barbat (no offense).

Desi stiu ce vreau de la viata,  asta nu inseamna ca am renuntat la familie sau prietenii. Nu voi renunta sa imi realizez  visul de a fi independenta, de a face ceea ce iubesc.

Ce fel de persoana sunt daca astea sunt prioritatile mele? Unii ar crede ca sunt nebuna, altii ca fac ceea ce este corect. Insa va spun un secret: nu imi pasa de parerile lor;))

Nu ma intelegeti gresit, stiu sa accept si complimente dar si critici. Daca primesc un sfat de la o persoana pe care o respect si daca imi demonstreaza ca ceea ce fac este gresit, accept cu toata inima si ii urmez sfatul. Astept ca cei care ma cunosc si sunt in masura sa imi dea aceste sfaturi sa o faca. Sunt o persoana sincera si mereu am spus lucrurilor pe fata, iar daca am gresit mi-am asumat greseala, si astept ca si ei sa faca acelasi lucru.

Povestea de mai jos m-a inspirat sa scriu postul acesta. Sper sa va ajute si pe voi sa va stabiliti prioritatile si sa aflati ce doriti cu adevarat de la viata. Bafta!:)

O metafora a lucrurilor esentiale!

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri… Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin, iar acestia au fost de acord cã era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba, iar acestia au rãspuns în cor „pliiiiiin”!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs. Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: „Acum as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã.

Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre. Dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte. Dacã veti începe cu nisipul, nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele.

La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Ai, în primul rând, grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat.

Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip ! ”

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit:

„Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten.” Sursa: https://www.facebook.com/InternationalHouseBucharest

ganduri...

Transformation sucks!

„Transformation sucks. Change is a funny thing, not everyone can handle it. Things aren’t what they used to be. The whole world is transformed. You realise the ground beneath you is shifted, things are uncertain and there’s no turning back.The world around you is different now, unrecognizable and there’s nothing you can do about it. You’re stuck. The future is staring you in the face and you’re not sure you like what you see…”

stuff

Inima de stelista!:D

In seara asta sunt fericita!Sunt fericita si mandra ca sunt stelista si romanca. Recunosc ca nu ma asteptam la calificarea asta, desi mi-o doream din toata inima. Nu e vorba ca nu aveam incredere in jucatori, ci imi era frica de ghinion. Ma asteptam sa egalam, sau sa dam un gol. Speram la asta, insa imi doream mai mult sa nu ne facem de ras, stelisti sa joace un fotbal frumos, cum jucau pe vremuri.

118556437_WallpaperFCSB

 

 

Emotii, nerabdare, retinere. Asta am simtit cand i-am vazut pe baieti intrand pe teren. Insa mi s-au parut siguri pe ei, optimisti, si asta era cel mai important. Cei de la Ajax au intrat pe teren de parca erau la ei acasa, increzuti, se comportau de parca partida era deja decisa in favoarea lor. Si cred ca asta fost greseala lor.

Aici se face diferenta: cum intri pe teren, cum abordezi partida. Daca de la inceput te consideri invingator e clar ca vei pierde. Si asa s-a si intamplat.

Baietii nostri au jucat extraordinar, si-au dat viata pe teren, si asta e ceea ce iti doresti cel mai mult, ca suporter. Sa stii ca echipa ta a facut tot posibilul sa castige, au dat tot ce au avut mai bun. Sunt stelista de peste 10 ani, si am avut multe seri dar parca niciodata nu a fost ca acum. Satisfactia a fost cu atat mai mare, cu cat le-am dat peste nas olandezilor, care mereu s-au crezut superiori, mai ales inaintea acestui meci.

Sezonul asta Steaua a jucat din ce in ce mai bine. In ultimii ani nu m-am mai uitat atat de mult la meciurile lor pentru ca nu i-am mai vazut atat de motivati, nu mai jucau de placere.

Insa in seara asta mi-au demonstrat, inca o data, ce inseamna daruinta, ce inseamna sa crezi din tot sufletul ca vei castiga.

Trebuie sa mentionez ca au avut alaturi un public minunat, care a fost alaturi de echipa din primul minut si pana la final. Steaua are cel mai frumos public din Romania.

A fost un meci superb, cum rar mai vezi in Romania in ultima perioada. Si uite asa, inca un an in care doar Steaua reuseste o asemenea performanta:D

In seara asta am trecut prin niste momente superbe, am urlat, am injurat, am fost cu sufletul alaturi de baieti. Milioane de romani au fost alaturi de ei. Este frumos sa ai parte de astfel de momente in care iti vine sa tipi de fericire, in care esti mandru ca esti roman, ca esti stelist.

Iti multumesc, Steaua Bucuresti!Iti multumesc pentru seara asta magica, pentru ca ne-ai demonstrat ca se poate, ca nu trebuie sa renunti la visul tau.

Steaua Bucuresti a fost subiectul serii, pe toate retelele de socializare numai despre asta s-a vorbit. Pe Twitter, de exemplu, „Steaua Bucharest” a fost World Wide Trend, ceea ce este super tare. In seara asta, „Steaua Bucharest” a fost cea mai importanta pentru mii de oameni. Englezi, spanioli, francezi, americani, africani, asiatici, toti au scris despre performanta Stelei.

Dovada este si captura de pe twitter.com.

 

Image

 

 

A fost o seara magica, o seara pe care nu o voi uita niciodata.

Sunt stelista si sunt mandra de asta!!!!

ganduri...

Desenele animate ale copilariei mele:)

Nu imi vine sa cred cand ma uit acum la TV si vad numai desene cu violenta, monstrii, roboti. Ce s-a intamplat cu desenele animate ale generatiei mele (generatia anilor 90′)?  

Mai jos am pus un colaj cu desenele pe care le urmaream eu. Si le mai aduce aminte cineva? Cum poti sa cresti fara Sailor Moon sau fara aventurile echipei Captain Planet? Daca as avea copii, nu ar avea laptop/calculator sau telefon, cum au copii de astazi. Si cu siguranta nu le-as permite sa se uite la desenele animate de acum. Inteleg ca lucrurile s-au schimbat mult fata de acum 10 ani dar mai putem face ceva. Poate parea un lucru nesemnificativ, sau poate o sa spuneti ca cine mai are timp de asa ceva, dar cred ca este foarte important sa nu uitam aceste lucruri. Mai ales ca la varsta la care copii urmaresc aceste desene animate, pot fi usor influentati. Cred ca asta este si unul dintre motivele violentelor in scoli. Cred ca totul depinde de fiecare parinte in parte, de felul in care isi educa copii.

As avea o rugaminte. De mult timp incerc sa aflu numele unor desene animate pe care le urmaream cand eram mica. Nu mai tin minte cum se numesc insa mi-au placut tare mult:) Va pot spune doar ca erau difuzate de TVR 2, pe la 17:00-17:20 (cam atunci incepeau) si stiu ca au aparut in perioada in care a aparut piesa Barbie Girl – Aqua. Cei care va aduceti aminte, va rog sa lasati un comentariu pentru ca ma straduiesc de ceva timp sa le gasesc insa nu am reusit:(  

Ms:) 😀

             Image

ganduri...

Constantin Brancusi!

Aş vrea că lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut – dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.

Constantin  Brâncuşi 

(19.02.1876-16.03.1957)

 

Image

ganduri...

Thank you!

Image

Thank you! I thank to every person I have ever met for everything I learned from you, for every memory, every smile, every kind words you said to me, for every tear, every betrayal, every sad moment. Yes, I thank you for absolutely everything, good or bad, even if some of you hurt me many times. But everything what happened made me strong, confident, made me belive everything is possible. I forgave some of you, but remember I’ll never forget!

But at the end…I am who I am because of you!

Thank you,

Carmen

ganduri...

It’s like you’re screaming… 

And no one can hear

You almost feel ashamed

That someone could be that important

That without them you feel like nothing

No one will ever understand how much it hurts

You feel hopeless … 

Like nothing can save you

And when it’s over, and it’s gone

You almost wish that you could  have all that bad stuff back

So that you can have the good

 

                                             (Rihanna)