ganduri...

Paula Herlo. Model de carieră

Atunci când am primit ca temă pentru facultate să ne alegem un model de carieră şi să vorbim despre el, am ştiut de la început că acea persoană este Paula Herlo, senior corespondent Ştirile Pro TV şi producător România, te iubesc!

Sursă foto:www.paulaherlo.ro

Am urmărit emisiunea de când a apărut, iar reportajele „Tu ştii ce mai face copilul tău?”, „Există viaţă după moarte” şi „Avem viaţă în sânge”, reprezintă un reper pentru cariera pe care vreau să o am în viitor. Iar Paula Herlo este un exemplu de integritate, devotament, ambiţie, pasiune şi respect pentru meseria de jurnalist. Este jurnalist din 1998, iar în 2008 a coordonat şi realizat, împreună cu echipa de la România, te iubesc!, campania „Tu ştii ce mai face copilul tău?”, campanie laureată cu Premiul Emmy, în New York. Deşi este o persoană extrem de ocupată, Paula găseşte timp şi pentru voluntariat, fiind implicată în mai multe campanii umanitare.

Despre jurnalistul Paula Herlo aş putea vorbi la nesfârşit, şi asta pentru că, prin reportajele şi anchetele sale, am început să o cunosc profesional şi să îmi dau seama că este unul dintre puţinele exemple pozitive de oameni de televiziune care nu şi-au pierdut integritatea şi dorinţa de a schimba în bine România, de a atrage atenţia asupra lucrurilor care contează cu adevărat.

Nu cred ca dacă aş scrie pagini întregi despre motivele pentru care o consider un model, aţi face-o şi voi, ci cred că cea mai bună carte de vizită pentru un om sunt comportamentul şi lucrurile pe care le face, aşadar vă invit să vizitaţi www.paulaherlo.ro şi să o descoperiţi singuri.

ganduri...

Alexandru Mitef : „Copiii trebuie învăţaţi de mici ce înseamnă sportul de performanţă şi îndrumaţi spre a-l practica.”.

Alexandru Mitef a fost ciclist de performanţă şi mecanic în aviaţie, iar în prezent este arbitru în ciclism. Deşi nu a câştigat niciun premiu important, a fost unul dintre sportivii cei mai apreciaţi din România. Domnul Mitef are în spate o carieră frumoasă, atât în ciclism, cât şi în aviaţie, o poveste de viaţă tristă, dar în acelaşi timp frumoasă, un exemplu pentru noi toţi.
A fost o plăcere să petrec câteva ore în compania dânsului.
În urma acestui interviu, am satisfacţia că am cunoscut un om extraordinar, de la care am învăţat că pasiunea şi dedicaţia pentru ceea ce faci este ar trebui să te ghideze în viaţă, şi că atunci când ai alături oameni dragi şi atâtea amintiri frumoase, eşti un om împlinit.

Pentru a deveni mecanic în aviaţie, şi mai tarziu arbitru, ce studii a trebuit să faceţi?

Alexandru Mitef: Pentru a deveni mecanic în aviaţie, am făcut şcoala profesională, prima promoţie de aviaţie, am terminat Liceul de Aviaţie din Giuleşti. Iar pentru a deveni arbitru, după ce mi-am încheiat cariera în aviaţie şi ciclism, am făcut Şcoala de Arbitrii, la Şcoala Sportivă Nr. 2. Deoarece am fost ciclist de performanţă, a durat doar 6 luni; pentru cei care nu au practicat acest sport cursurile durau mai mult.

V-aţi apucat de ciclism la vârsta de 14 ani. Ce v-a determinat să vă îndreptaţi spre acest sport?

Alexandru Mitef: Copil fiind, am locuit lânga aeroportul Băneasa, în cartierul Băneasa şi pe stradă cu mine stătea o fostă ciclistă, Norma Klein. În 1953 când a fost Festivalul Tineretului, atunci s-a fugit prima dată pe verodrom. Şi mie mi-a plăcut, eram copil şi m-am tot ţinut de capul ei să mă ducă şi pe mine la ciclism şi m-a dus la Constantin Cârjan, la Şcoala Sportivă Nr. 2, şi acolo am început ciclismul, cu o bicicletă de semicursă. Am făcut ciclism de plăcere, mi-a plăcut foarte mult; am şi acum o bicicletă cu care merg aproape în fiecare zi.

Cât timp aţi practicat acest sport?

Alexandru Mitef: M-am apucat de ciclism la 14 ani şi am fugit până în 1968, când am predat bicicleta. Aveam 26 de ani, dar aveam alte priorităţi, familia şi aviaţia, fiind mecanic în aviaţie.

Presupun că fiind mecanic în aviaţie nu aveaţi atât de mult timp şi pentru ciclism. Cum aţi reuşit să le faceţi pe amândouă?

Alexandru Mitef: Nu, pentru că vara aveam scoatere din producţie de la Tarom şi puteam să mă ocup şi de ciclism. Toată vara eram mai mult în cantonamente, dar primeam în continuare salariu întreg de la Tarom. Le-am făcut pe amândouă pentru că mi-a plăcut şi am făcut tot posibilul să reuşesc să mă ocup de amândouă.

Aţi participat la 5 tururi ale României. Ce presupunea pe atunci, această competiţie?

Alexandru Mitef: Pentru a participa la un tur al României se făceau selecţii, fiecare club primea de la Federaţie invitaţii, erau două echipe, România 1, România 2, care erau cei mai buni erau luaţi în lot, si mai rămâneau doar 6 oameni din 20. Se alerga pe o distanţă de 2200 de kilometri, timp de 2 săptămâni cu 2 zile pauză. Să vă dau un exemplu: plecam din Cluj spre Oradea, am făcut etapa şi de 210 km, ne prindea noaptea pe stradă, 7-8 ore stăteam numai în şa, şi se începea toamna, la sfârsitul lui august începutul lui septembrie, două săptămâni.

Ce v-a plăcut mai mult, aviaţia sau ciclismul?

Alexandru Mitef: Amândouă. Aşa puteam să plec, când am terminat la Dinamo Cluj, au vrut sa mă angajeze în Bucureşti la Dinamo ca poliţist. Majoritatea colegilor mei au ajuns la Rutieră, dar mie nu mi-a plăcut. Tot au insistat şi le-am spus că mie îmi place aviaţia, dacă acolo eu am fost crescut, pe aeroportul Băneasa, foarte aproape de el.

Şi cât timp aţi lucrat în aviaţie?

Alexandru Mitef: Am lucrat 44 de ani în aviaţie. În cartea mea de muncă scrie numai Tarom.

Ce implica jobul dumneavoastră?

Alexandru Mitef: Eram mecanic pe avion. Eram pe partea de aparate de zbor şi aveam un coleg pe partea cu motoarele. Noi ne ocupam de roţi, trebuia să ne asigurăm că totul funcţionează cum trebuie. Şi mergeam în toată lumea. Noi transportam alimente, diferite mărfuri. Dar era foarte greu, răspunderea era mare.

Spuneţi că aţi călătorit în toată lumea. Puteţi să îmi spuneţi câteva locuri pe care le-aţi vizitat?

Alexandru Mitef: În 1985 am fost în Africa, am zburat 6 luni de zile. Am fost şi în Singapore, Africa, Nigeria, America, unde am şi un prieten la care mai merg din când în când.

Nu vă era greu să fiţi aşa departe de familie, şi pentru o perioadă mare de timp?

Alexandru Mitef: Era foarte greu, dar nu puteam să renunţ la aviaţie, îmi plăcea prea mult. Poate şi pentru că tata a lucrat şi el tot în aviaţie. Şi am moştenit pasiunea lui.

În prezent sunteţi arbitru. Ce părere aveţi de ciclismul de astăzi, din România?

Alexandru Mitef: Pe vremea mea sportivi erau mai seriosi. Pe vremea aceea, erau în primul rând foarte mulţi cicliclişti.. După Revoluţie a mai mers cât de cât treaba cu ciclismul, dar pe urmă cu timpul s-a înrăutăţit. Să vă spun…copiii ăştia nu ştiu decât pe calculator, îi vezi pe la toate barurile, nu îi mai interesează sportul de performanţă. Nu se mai face în şcoli, pe noi numai din şcoală ne alegeau. Pe vremea mea erau foarte multe cluburi de juniori, şcoli sportive.

Pentru a face parte din brigada de arbitrii de la o competiţie, vă înscrieţi sau vă contacteaza ei?

Alexandru Mitef: Suntem înscrişi la Federaţie. Noi nu avem carte de muncă, ci legitimaţie de arbitru. Şi atunci când încep competiţiile suntem sunaţi de la Federaţie şi ni se repartizează un traseu la care să mergem.

Dacă aţi putea să schimbaţi ceva în ciclism, ce anume ar fi?

Alexandru Mitef: La noi e o mare problemă cu sportul în scoli. Aş face ceva în legătură cu asta. Copiii trebuie învăţaţi de mici ce înseamnă sportul de performanţă şi îndrumaţi spre a-l practica.

ganduri...

Lucrarea de licenţă – o fac sau o cumpăr?

Ultimul an de facultate. Cea mai mare problemă pe care o au studenţii în anii terminali sunt lucrările de licenţă. Anul universitar începe cu alegerea temei de licenţă şi a profesorului coordonator. Aceasta este prima şi cea mai simpla etapă. Urmează multe nopţi nedormite şi drumuri la bibliotecă. Sau poate nu, puţini fiind cei care procedează astfel. Şi asta pentru că există două categorii de studenţi: cei care îşi fac lucrarea de licenţă singuri şi cei care o cumpăra gata făcută de pe internet. Care sunt motivele care îi împing să aleagă cea de-a doua opţiune? Acestea pot varia de la timpul insuficient pe care îl au la dispoziţie, faptul că nu ştiu să scrie o astfel de lucrare, sau comoditatea.

Vreau să cumpăr lucrare de licenţă, ce opţiuni am?

Pentru mulţi dintre studenţii de anul III nu mai contează că o astfel de lucrare costă până la 200 de euro. Dacă dai o simplă căutare pe google folosind cuvintele “cumpăr lucrare de licenţă”, în câteva secunde îţi sunt afişate aproximativ 226.000 de rezultate cu site-uri care vând astfel de lucrări.

Odată cu apariţia reţelelor de socializare această practică a devenit mult mai uşoară, așa încât cei care se ocupă cu astfel de afaceri pot posta anunţuri pe site-uri specializate, diverse grupuri sau pagini studenţeşti, pe stradă sau pe holurile facultăţii.

Însă odată ce ai apelat la astfel de site-uri îţi asumi şi riscul ca lucrarea pe care ai comandat-o să nu aibă nicio legătură cu tema ta, sau, mai rău, să fie copiată de la un fost student care a prezentat-o în anii trecuţi.
O altă modalitate prin care poţi să cumperi o lucrare de licenţă, dar cu riscul foarte mare să fii înşelat, este metoda prin sms. Conform site-ului Realitatea.net, licenţa comandată prin sms costă doar 10 euro + TVA. Instrucţiunile sunt clare: trimiţi un sms către numărul indicat în anunţ, menţionezi adresa ta de email şi în scurt timp vei primi un link de unde vei descărca lucrarea.

Profesorii coordonatori, un ajutor nesperat pentru studenţi

Profesorul coordonator pe care îl alegi la începului anului este cel care te va îndruma pe tot parcursul lucrării. Studenții își aleg un coordonator în funcţie de tema şi domeniul în care își pregătesc licența. Sau pot apela la profesori care sunt dispuşi să-i ajute mai mult decât cu sfaturi sau precizări în ceea ce priveşte redactarea materialului final. Deşi pare greu de crezut, există profesori în universităţile din România care îţi vând lucrări de licenţă la preţuri mai mari decât site-urile specializate. Îţi oferă, însă, garanţia că vei obţine nota maximă.

Asociaţiile studenţeşti, în parteneriat cu site-urile care vând lucrări de licenţă

StudentRomaniaCurata.ro a scris că există o asociaţie studentească aflată în parteneriat cu un astfel de site. Este vorba despre Liga Studenţilor din Universitatea Constantin Brâncuşi, din Târgu-Jiu (LSUCB). Comunitatea acestui site este formată din studenţi care vor să schimbe ceva în sistemul universitar din România prin semnalarea unor nereguli atât la nivelul conducerii facultăţilor, cât şi printre studenţi. Ei au publicat un material în care au scris despre parteneriatul dintre LSUCB şi site-ul lucrarilacomanda.ro. Administratorii site-ului l-au contactat pe preşedintele ligii, iar el a declarat că totul este o neîntelegere. Confuzia s-ar fi produs din cauza colegului care administrează site-ul ligii. El ar fi acceptat respectivul parteneriat crezând că are de-a face cu o platformă la care colaborează profesori universitari, pentru a-i îndruma pe studenţii care au nevoie de ajutor la conceperea lucrărilor de licenţă.

Ce spun universităţile şi legea în acest caz?

Universităţile din România spun că profesorii nu încurajează astfel de practici şi că fac tot posibilul să le prevină. De altfel, foarte multe universităţi folosesc un program anti-plagiat care le permite să verifice dacă lucrările de licenţă au mai fost prezentate în anii precedenţi sau dacă au fost copiate de pe internet.
În ceea ce priveşte pedeapsa pentru astfel de practici, Av. Dr. Ana Demşorean a declarat pentru StudentRomaniaCurata.ro că: “Prezentarea unei persoane drept autor al unei creaţii ştiinţifice, când, în realitate, altă persoană este autorul acelei opere ştiinţifice este sancţionată inclusiv de legislaţia penală. Infracţiunea de înşelăciune pedepsită de Codul Penal înseamnă fapta unei persoane de a prezenta o situaţie neadevărată ca fiind adevărată, adică faptele unei persoane de a se pretinde autor al unei opere ştiinţifice, când, în realitate, acea persoana nu este autor al respectivei opere.”
Articolul 3 al Legii nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, spune că “(1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. (2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul.”
Articolul 141 al aceleaşi legi spune că: “ Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 10 milioane lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.”
Deşi majoritatea studenților dispun de timpul şi resursele necesare pentru a-şi scrie singuri lucrările de licenţă, tot mai mulţi dintre ei preferă să le cumpere de pe internet. Puţine au fost cazurile în care au fost prinşi şi pedepsiţi cei care au plagiat sau şi-au cumpărat lucrările de licenţă, iar acest lucru le dă şi mai mult curaj celor care plănuiesc să faca acelaşi lucru. Iar atâta timp cât există cereri şi nimeni nu face nimic pentru a stopa acest fenomen, piaţa lucrărilor la comandă se va dezvolta în continuare. În acest ritm, tot mai mulţi studenţi se vor alege cu o diplomă nemeritată şi poate vor obţine o notă mai bună decât cei care au muncit luni întregi pentru a-şi termina lucrarea de diplomă.